Alergând cu Diana Farca

Alergând cu Diana Farca

Călătorind din cuvănt în cuvânt,din lexem în lexem,din context în context,romanul Spitalul de suflete al Dianei Farca nu este doar o impresie,este un roman,în așa fel încăt untoldul de la Cluj să poată fi ,in alta dimensiune,socială,nefrumos si nehipnotic de dulce manipulabil,(cum este cel din capitala Transilvaniei)untoldul de la Timișoara..

Romanul „Spitalul de suflete”al Dianei Farca circumscrie zona,relativ tarkovskiană,mijind și  înmultind concepte precum foster,bolster,stimulate,invigorate….   propusă de fenomenul literar/cultural Diana Farca:vitalitate,un amestec indescifrabil de bucuria participării la actanțialitatea lumii,a străzii ,a vecinului fără învecinare,adică uitat de lume,in sublume,în angoasă,sindrom discordant,nevroză,psihoză,unde drogul își impune tirania si fericirea..O lume busculată,agonală,contondentă,dependentă de „material”,de drog adică,unde totuși,urma,ousia,cerului este prezentă,nu numai  in firimituri de anafură,apotropaice in sine,ci în germinații de stil,dincolo si dincoace de limbă,izbăvitoare prin mărturisire si,mai ales, prin dulcele stil clasic al dragostei zeilor, obositi de jocul de-a joaca al muritorilor soporizati,ațipiți,nemuritori,de fapt,ei muritorii, prin dragostea Moirei.  Romanul Dianei Farca este profund jucăus,un homo ludens asumat,construit,inspirat,prezentănd viata de la „primele mele intălniri cu îndrăgosteala”(p.29)Fără momentele de îndrăgosteală,am ajunge,spune autoarea,”ape stătute si nu afluenți de cunoaștere”(p.31).Un zbor erotic,,cu balonul cu aer cald(p.52-55).Doctorul de suflete ,din spitalul de vieti,este”echilibrat,calm,calculat,atăt de apatic,că voiai să ii cauti pulsul”(p.56).Pacienții din spital sunt eros băjbîit,puber,mai puțin înclinați asupra thanatosului,asupra reflexivitătii,mai mult administratori de fiziologii,dublate de „material”si pastile,pentru intoxicații cu alcool si sevraj..Altă poveste de dragoste se petrece sub lentila telescopului,protagoniștii(protagonistul) simțindu-se „praf de stele”.(p.76).Nonsalant,intre paginile 82,87,povestea unui cadou căt viata protagoniștilor.Si distopiile au segmentele lor de maretie,in viziunea Dianei Farca..

O pagină pentru antologia sufletului,precum bibliografia filologică a Evului Mediu,despre îngrijirea si moartea bunicii,”mama mea mare”,cum spune Maria..(p.94)Fascinanta  povestea de dragostedintre Maria si Eugen.Mă simțeam ca pruncul din pilda lui Solomon-ruptă în două..Știam că insist într-o legătură fără viitor și că va trebui să mă distanțez mental si fizic de el ,altfel voi prinde cuponul de pensie ca amantă…Eu procastinam si mă lăsam mințita frumos.(p.141).Dialog mental de fuentehovehuna,de furtună nebună.Războiul tuturor împotriva tuturor (Hobbes),metafizica lui John Donne,homo lunenși deveniți cartofori,preagolul eu,seringi,infarct,comă,abuz,infern,si totuși ,există viată.Si numai pentru a o povesti.O carte cu tranșee,”unde si pe stigmatizare s-a pus praful,iar viata lui si-a urmat nestingherită ,cursul.  Dacă nu te-ai rătăcit niciodată,stai liniștit,tuturor ne vine timpul!S-a luminat de zi.Era iar duminică”.

Călătorind din cuvănt în cuvănt,din lexem în lexem,din context în context,romanul Spitalul de suflete al Dianei Farca nu este doar o impresie,este un roman,în așa fel încăt untoldul de la Cluj să poată fi ,in alta dimensiune,socială,nefrumos si nehipnotic de dulce manipulabil,(cum este cel din capitala Transilvaniei)untoldul de la Timișoara.

 

Prof. dr. Ion Predescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *