Ce-ar fi dacă aş viziona astă seară,Crăciun la palat..si la Rm.Valcea s-ar repeta fenomenul Piatra Neamt

Ce-ar fi dacă aş viziona astă seară,Crăciun la palat..si la Rm.Valcea s-ar repeta fenomenul Piatra Neamt

 

O plăcere a textului,spectacolul- ”Crăciun la palat”Si o compozitie,o forma mentis, care redescoperă arhitectura spectacolului in calitatea lui de sinestezie ,de holistică.Desen,pictură,monumentalitatea,teoretizare..Sala teatrului Anton Pann imbunătăţită,magnificată,cu picturile doamnei Maria Trăistaru.Si hermeneutica lui Pavel Suşara.Putem discuta despre(arta plastică,teatru ,scenariu,efecte tehnice,muzicalitate) refacerea originarului,a imaginalului,a spectacolului,despre eterna reintoarcere a aceluiasi,artist si receptor ,sub semnul mirobolantului,al efectelor de magie,in sensul lui Ioan Petru Culianu .Pictura Mariei Trăistaru fixează intăi granitele,prin desen si tablou,prin vizibilitatea conturului, pentru ca apoi să dezvolte magnificat invizibilul,in structuri aproape expresioniste,tehnic,pentru ca apoi expresionismul complexului tematic,al ideii, să creeze starea din verbul a coplesi,din calea rătăcită,definită altădată de Constantin Prut. Intregul stiintei, tehnologiei,care se naste si structureaza pe scena,sub privirile noastre,imaginarul , care devine imaginal..(Sa zicem si asa :visul implinit, ajuns minune) Ne amintim despre (de,ar fi corect,intru,esential,despre, fiind exterior) conferinta lui M.Heidegger cu titlul :Intrebare privitoare la tehnică,techne,care nu este ceva neutru,ar fi orbire să găndim asa..Se construieste ,individualizănd.Pascal Bruckner foloseste denominatia personajelor pentru a disemina conotatii provocatoare,stiind, sigur,metamorfozănd ..Pascal Bruckner metamorfozează capitolul esential din „Discurs despre metoda de a ne conduce bine ratiunea si de a cauta adevarul in stiinte”, capitolul patru, premegător celebrelor Meditatii metafizice ….Diferenta ontică ..devenind el insusi un Pascal nelinistit, intremător..

Craciun la palat este compus din elementele constitutive ale discursului erotico- politic.Pascal Bruckner afirma tranşant si neliniştitor:”Liderii politici vor mai intăi să ne seducă,dupa aceea vine un fel de sentimentalism-pe care il regăsim pretutindeni – in combinatie cu violenţe atroce .Liderii adoră să ne vorbească in termeni de prietenie,de afectiune”.

In textul ”Crăciun la palat”,diferit de spectacolul regizoarei Chris Simion -Mercurian si al actorului manager Tavi Costin,temele politice exprimate prin farsă,ca modalitate literară,ar putea fi:singurătatea si puterea(germinata de sensuri vechi,nedefinite,aproximate),personajele numindu-se Iulius,Cicero,Marc Aureliu,comunicarea reificată(ministrii suna presedintele in timp de sărbătoare,de Craciun),deconstructivismul lacanian,in situatia sexualitatii.(Scriitorul nu mitologizează ,nu foloseşte metafora,decăt ,eventual,ca sinecdocă,scriitura fiind neutră,cu adiaforia la vedere,denotatia fiind prevalentă)

„Poate,spune Chelnerul,asa sunt eu făcut si nu pot schimba nimic.Si-n pat e la fel.O singură pozitie nu-mi ajunge.Indiferent de parteneră”.

Este afirmatia unui personaj,nu este naratologie.Durata este suspendată,clipa eternă nu-si găseste locul,nici chiar pulsiunile inconstientului,circularitatea apofatică este circularitate ironică,aproape ”spunere”(le dire”),ceea ce ar corespunde nivelului actantial al violentei.Si apoi farsa,lumea ca farsă,ontologie,nu specie literara,diferenta imensă,de unde si afirmatia autorului:textul este o farsă:”Păcat de seara asta ,ar fi putut fi ceva simpatic,cătiva puştani si mama lor in jurul pomului de Craciun.Stii,inchirierea este chiar o formulă de viitor;reduce costurile de intretinere si poti avea cea mai bună companie fără celelalte incoveniente. de exemplu,poti avea un popor pentru alegeri,doar pentru un weekend sau o săptămănă,după care să il dai inapoi”.Sau:”Pentru mine,domnule,a te căsători inseamnă a sacrifica toate celelalte femei in beneficiul uneia singure,ceea ce este inuman..Imediat ce ajung la o petrecere,pun ochii pe doua sau trei persoane care-mi plac la fel de mult..Daca-as putea cu toate as pleca”

Si segmente epice,diegesiale,despre supunere,delatiune,umilire,in societatile distopice si nu numai.Lumea ca o farsa,ontica..

Apoi,in primul rănd, de fapt,viziunea regizoarei, de inspiratie si artifex,de credintă si tymos,de bucurie si transfigurare,de epuizare si vitalizare,de concretete maxima si destructurare cuminte,de respect reflexivizat si vizualizat.Originalitatea regizoarei vine din paradigma cuturală asimilată.Cultura religioasă romănă a propus conceptul de smerenie,unde echibrul este dat de formulări precum Cina cea de taină si nu Ultima intălnire,cum se spune in alte locuri.Taina este vamă ,nu granită.Smerenia duce la canon.In scriitura regizorală si nu numai,a doamnei Chris Simion Mercurian structura o dă tipologia urmei(ousia,urma fiintei),prin tuşele exacte din interpretarea actorilor,prin geometria bulversantă a interpretilor,prin găndirea care setează suferinta in explozia elementelor,muzica scenografie,tehnica.. Canonul,adica.Finalul spectacolului,prelungind sensuriletextului ,prin adaugarea sfarsitului, din „Dictatorul”lui Chaplin….ar putea fi interpretat astfel:jocul ,prin actorul Tavi Costin,homo ludens,exacerbat in abufalia,cu cat te apropii de metasens,de cer,de fiinta,cu atat esti pedepsit mai mult,este incarcat de fascinante simboluri,nu ca rezultat al unui proces incheiat,”ci ca facere a lui in curs de desfasurare”Un imperativ al demnitatii. Un simbol antropologic:lumina,focul,realizat magistral,vazand si facand,construind.Actorul Tavi Costin arata palmele chinuite de urmele mijloacelor tehnice folosite,un alt segment al spectacolului.. Un nu manipularii erotice.Nu este numai politica,manipularea..

Am realizat un interviu cu o personalitate vivantă in teatrul actual,Octavian Costin,director la Anton Pann .Am discutat despre text,metatext,logocentric,fonocentric,sub o formă sau alta,didascalie,pe care l-am introdus căndva in programa scolară,actori,actanti,manager la teatru,nu teatral,despre altă viziune asupra operei Titanic vals,ocurentă,istorie,tragic,artifex, poetică si poietică,discurs erotic,psihanaliză si, mai ales, despre homo ludens,joc si joaca,despre Pascal Brukner.Despre cătă muncă inseamnă a te juca ,despre căt de grea este simplitatea.Diferenta vine,printr-o comparatie la indemană,dintre drumul spre Pătrunasa prin Olanesti,fără prea mult pieptiş si cel de către Bărbătesti,numai din pieptis..

La teatrul Anton Pann,există ştiintă şi suflet,în aşa fel încăt fenomenul teatral,magistral, întămplat la Piatra Neamţ, in jurul anilor 1970,să se repete..Bucuria spectacolului,ansamblului de spectacole, cu diferentă specifică,de la Teatrul Anton Pann,poartă numele Arhiepiscopului, Varsanufie Gogescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *