Un volum de raftul intai,al livrescului nostru profesor Cornel Mihai Ionescu,”A darui in joaca un farmec”

Un volum de raftul intai,al livrescului nostru profesor Cornel Mihai Ionescu,”A darui in joaca un farmec”

 

In  Cercul lui Hermes,  Cornel Mihai Ionescu prezintă teme din domeniul teoriei literare,cu exemple din literatura universală,teritoriul predilect al autorului.In Cuvănt inainte intălnim afirmatia:”Pogorăt cu această investitură simbolică pentru a pecetlui pragul si pentru a străjui intrarea in labirintul acestei cărti,Ouroboros devine emblema transcendentalului care conditionează exercitiul functiilor sinergic manifeste in gestul spasmodic ,dar circular al scriiturii”.Si,mai departe:”In palimpsestul astfel intors asupra-si ,in chip de criptă si relicvariu ,păstrez urmele unei adolescente insingurate si laborioase ,strategic  prelungite in chip estetic(La ce bun cărturarii in vremuri de secetă?) si semnele unei gemelarităti  frănte in clipa in care simpla si prea omeneasca iluzie se intrupa in fantasma unei comuniuni  indiscernabile”.In sfărsit,Ouroboros pecetluieste pragul acestei cărti pentru că in orice punct al traseului ei circular, este posibil chiasmul dintre inflexiunea hermenoetică a discursului hermeneutic  si modulatia hermeneutică a enuntului hermenoetic”.

Studiul „Tăcerea lui Claude Lorrain” asertionează : „Tacerea lui Lorrain dobandeste semnificatia soteriologica a unei tehnici  contemplative cu caracter ascetic”.Apoi ,Corneliu Mihai Ionescu discută despre elocventă si elocintă: „Adevărata elocventă nu se reduce la elocinta cuvantului rostit ;in aceasta constă,poate,diferenta cea mai importantă dintre ele.Cu alte cuvinte ,dicotomia pascaliană inscrie tăcerea intr-un sistem de valori care conferă  adevaratul inteles paradoxului retoricii mute ,intrucat ,pentru prima data,tacerea  este asociata sentimentului si spiritului de finete.Mai mult, tacerea este singurul  limbaj adecvat realitatii noetice a afectului:In iubire, o tacere este mai de pret decat un limbaj.De aceea se cuvine sa fie interzis ;exista o elocinta a tacerii care patrunde mai adanc decat ar putea patrunde cuvantul”Si:”Adevaratul scop al dicotomei lui Pascal nu este insa descrierea unei schisme psihice existente in mod obiectiv ,ci distinctia a doua ordine gnoseologice care reprezinta adevaratul  temei  al polaritatii facultatilor discriminate : „Inima are o ordine a ei ;spiritul o are pe a sa,intemeiata pe principii si demonstratie,inima are alta.Nu dovedesti ca trebuie sa fii iubit ,expunand in ordine cauzele iubirii;ar fi ridicol””.

La fel de corectă si conceptuală este prezentarea lui Georges Battaille.

Urmează alt eseu excelent:Diderot: laconic si laocoonic.Despre „bestiarul inteligentei”in opera lui Paul Valery..Incăntător eseul, Lector fabulator(eseu despre imaginarul semiotic) cu citate din Philippe Sollers .J.Derrida,Phillipe Sollers ,prilejuit de volumul lui Umberto Eco,Lector in fabula.Prefata cartii lui Umberto Eco.

In eseul ” Trakl palimpsest”intălnim interpretări plurivalente.Finalul  „postfetei”(1943) la Ce este metafizica?(1929)exprimă ,intr-o frază memorabilă,faptul decisiv că Sacrul (das Heilige) este altceva decăt Fiinta(das Sein),”Gănditorul rosteste Fiinta.Poetul numeste Sacrul”.Superb si ravisant eseul despre Lacan,”Traducător”al lui Heidegger..In Cercul lui Hermes facsimile vivante despre H.G.Gadamer,Gianni Vattimo,Paul Ricoeur,M.Heidegger..In „De la Elsinore in Schwarzwald” intălnim o hermeneutică  memorabilă despre Hamlet si nu numai. Un volum de raftul intăi,al livrescului nostru profesor Cornel Mihai Ionescu,”A dărui in joacă un farmec”..

 Corbu Raluca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *