Un cuceritor hebefrenic: George Stanca

Un cuceritor hebefrenic: George Stanca

Un norocos in a fi receptat de critica literara, George Stanca a fost interpretat de Eugen Simion , Nicolae Manolescu, Radu Calin Cristea, Valentin F. Mihaescu, Train Cosovei, Cezar Tabarcea etc. Cititorii de ziare si reviste l-au tecut intre favoriti, iar teza lui de doctorat despre Pamfil Seicaru a intregit imaginea lui George Stanca de scriitor cu dubla functie: stilist,  in calitate de stilistica , ca individ procupat de abaterile semantice, metafore vii, eclatante, care nu sunt ceea ce sunt, ci ceea ce par a fi, invaluitor si semnificant in sine, stilist, in sensul modern si actual, cuceritor fara obiect, boem, prin infatisare, si reprezentant al mitului ravasitor prin crachul financiar care-l urmarea la tot pasul..
,Poetul este un alt fel de cuceritor,hebefrenic obosit,amestec ciudat de ideologii pustiitoare si calatoare in acelasi timp,de religii cantabile,pe drumul spre o isihie, unde linistea inseamna neliniste,un raptus castrat de experientele istoriei, care se scrie,oricum, calare

Stanca pare a propune lectorului persuadat de textualitate, o ecuație, ca să folosim terminologia specifică studiilor lui din tinerețe, de politehnist, care să metamorfozeze o structuralitate si o morfologie,chemate pentru a-i conferi poetului titlul de primus inter pares,in calitate de ludic mai ales,cu ineditul cate unui lexem heraldic. Exista apoi raportul dintre diegeză și diegesis in didascalia următoare. Textele lui George Stanca au un actor, care devine auctorial,nerămânând numai reflexiv, reflexiv în sine, cum sunt, în general, poeții din generația 70: Ion Mircea Adrian Popescu. La efortul lui de a persuada, poetul vrea și un răspuns, o finalitate. Iubește mai mult posesiunea decât imaginarul posesiunii, cum sunt tentați să liricizeze poeții generației 70.Modelul lui Ginsberg,de care aminteste Eugen Simion,este ipseizarea spre un alt fel de cuceritor,hebefrenic obosit,amestec ciudat de ideologii pustiitoare si calatoare in acelasi timp,de religii cantabile,pe drumul spre o isihie, unde linistea inseamna neliniste,un raptus castrat de experientele istoriei, care se scrie,oricum, calare:Ginsberg zbanghiul cu ochii mari
Si baba Alba ca a lui Dumnezeu , nebunul cu sexul mare cât Long Isand
pe care si-l exhiba pe coperta unei cărti de poeme.
Ginsberg, evreul catolic, patriarhul poeziei beat, ieșit din mama comunistă și tată poet.
Iconoclastul eșuat în budhism,
Cancerosul retras într-un bloc din Long Island. Cine e ăsta de se face atâta zarvă
Se întrebau polițiștii din zonă, nu cunoaștem e un poet nebun bolnav și bătrân
îl cheamă Allan Ginsberg, are 71 de ani, Un moșulică de loc din New Jersey, cu un jerseu jegos,.. mereu cu praf de poezie și scame de metafore pe el”Si apoi superbia neajunului,a celui care nu ajunge,a maretiei celui care nu ajunge..Si se tinea o adunare mare-mare/intr-un salon imens cu mii de lampadare/Erau femei in alb cu malacoave/Si gramatici ce puneau totul in hrisoave..Pluteau parfumuri vechi in aerul preanins/De-atata dans si stalpii s-au incins/Incandescentizati feeric in decor/Pareau ca-s vii ca personaje invitate la sobor/Salonul plin cu sunete de coarde/Te ametea simteai timpanul cum iti arde/Si senzuali celebri veniti ca la mezat/Era si Gheorghe Stanca dar nu s-a remarcat-.
Semnificantul in sine:
O,Doamne ce frumos era/cand se canta si se iubea/sublim cantam, ce ne iubeam /si viersuind ne nemuream/secundei untul i-l scoteam/clipei unice-i eram furi/nu lunecam in conjuncturi/cand flori si fructe-aveam pe ram/si prin extazuri iama dam/O,doamne ,ce frumosi eram.

Prof. dr. Ion Predescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *